Eu am trăit în Paris cu Shereen un an în acelaşi apartament de 50 metri pătrăţi. Un an în care ne-am văzut zilnic, am vorbit zilnic, am mîncat, băut şi distrat. Un an în care am fost ambii (eu vreau să cred) foarte fericiţi pentru că ne înţelegeam bine, nu aveam probleme iar nopţile deobicei se terminau cu o sticlă de vin şi discuţii lungi, lungi despre..tot ce vrei. Shereen a fost persoana care m-a învăţat (fără predici, dar prin simpla ei prezenţă) că nu există nicio diferenţă între homosexuali şi heterosexuali. Şi unii şi alţii mănîncă, beau, iubesc şi suferă. Ce fac fiecare în dormitor nu îi priveşte pe nimeni şi nu ar trebui. Apropo, lui Shereen îi plac fetele; de pe la 11 ani; şi ea, dacă încă nu aţi înţeles, este perfect normală (pentru toţi) şi genială (pentru mine).
de ce ecuador
”ia iojik, ia upal v reke”; articol fără majuscule și cu singur punct; adică dintro răsuflare;
înainte ca să plec am avut mai multe conversații cu oamenii la care țin și care știu că țin la mine despre plecarea mea; atunci aveam multe dubii și numai cumpărarea biletului, încă avînd dubii, dar mergând peste dînsele – un fel de leap of faith – m-au convins că there is no way back; discuțiile alea îmi trebuiau mie, așa cum îi trebuie unui om gata să se spînzure – motive de ce el o face;
cineva mătincă vrea să-mi fure calul.
Dacă eu am un cal şi tu mi-l iei, fără să mă fi întrebat şi fără permisiunea mea, se numeşte că tu mi-ai furat calul. Nu contează dacă tu îmi întorci calul peste o zi, o oră sau un minut. Tu oricum mi-ai furat calul. Nu contează dacă eu nu mi-aş fi folosit calul în ziua sau ora aia (deci nu deriv nici un avantaj financiar sau de oricare altfel de pe cal), tu oricum mi-ai furat calul. Nu contează nici dacă tu mi-ai folosit/obosit calul (poţi să-l mişti dintr-un grajd în altul), tu oricum mi-ai furat calul. De fapt, nu contează nici dacă ăsta e calul meu, la o adică (adică eu nu ştiu că e al meu). Dacă tu, luînd calul, credeai că nu e al tău – tu oricum (mi-)ai furat calul. Legea furtului are o serie de stranietăţi. De exemplu, tu poţi să-ţi furi calul tău (comiţînd un act (actus reus) şi avînd o intenţie de a fura (mens rea)). Dar nu-i pe asta articolul. Adică e pe cai, dar cai, să-i zicem, virtuali.
despre evoluţie, Lenin şi prezumţia nevinovăţiei
Esmeraldas 1: narrative
Este o carte amuzantă de John Harding: One big damn puzzler. Un avocat american vine pe-o insulă care americanii au minat-o şi lăsat-o vreo 50 de ani în urmă. Respectiv, la toţi de pe insulă nu le ajunge ceva: ba un cior, ba o mînă, un ochi, nasu, etc. Cînd gringo-u vine însă pe insulă descoperă o lipsă totală de civilizaţie. De exemplu, toţi se cacă pe plajă dimineaţa, înainte ca să vină refluxu să le spele plaja. El nu prea înţelege, se mişcă încoace-încolo, pînă la urmă decide că el nu se poate căca în văzul la toţi, aşa că îşi sapă o groapă mititică şi se cacă în dînsa. Insularii, indigenii, necivilizaţii nu înţeleg nici ei: de ce el o săpat o groapă? După ce el pleacă, se adună tot satu şi se uită, inspectează ce-o făcut ele. Mai dau cu un băţ, mai scormonesc – poate ei ceva nu înţeleg.
Achtung Danger: ART. 80 – Preşedinte pe 80 de ani?
Înainte de a o întinde spre tărâmuri mai calde, cu mai mult nisip şi soare, decis că amu-i amu cînd aruncăm acest blog în lume. Fără introduceri şi promisiuni, detalii şi gînduri siropoase, discutăm în acest prim post (dar nu chiar primul) ultimele aberaţii ale lui Ghimpu. Poziţia sa, un om care se are cu dreptu mai mult sau mai puţin, este fermă: Timofti trebuie să fie ales pentru 4 ani. Aşa zice Constituţia, aşa zice art. 80:
| Articolul 80 | Durata mandatului(1) Mandatul Preşedintelui Republicii Moldova durează 4 ani şi se exercită de la data depunerii jurămîntului. |
De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi?
Recunosc că îmi este din ce în ce mai greu să mă expun pe chestiile de-acasă. Nu pentru că nu mi-aş forma unele idei şi unele viziuni din ce văd, citesc sau îmi mai şoptesc nişte păsărele, ci pentru că ştiu că această imagine este incompletă – trebuie să arzi în sucul ăla de-acasă pentru ca să înţelegi. Dar mă întreb dacăînţelegerea aia de acasă nu poate fi, de fapt, mai puţin reală decît ceea ce văd eu de aici. Acasă ajunsesem să nu mă mai exaspereze veşnicile comentarii ale politicenilor, înţepările şi jocurile de culise, aşii din mîneci, etc. Chiar aş zice – devenise, la un moment, destul de interesant să aştepţi următoarele aberaţii pentru ca să le poţi analiza, critica, desfăşura. Întrun oarecare fel, mediul cela sufoca orice idee de normalitate, normalitatea devenise anormalul ăla zilnic.
MD & SD
De aici, de departe, e uşor să uiţi de degringolada de-acasă. Nu e nici un fel de înProfunzime sau Fabrici, Vox-uri şi tot felul de alte platforme de bocit post-coital. Chiar dacă ar fi, la ora de-acasă, eu aci ba dorm, ba manînc, ba lucrez. Aşa că, vorba poetului, nici o şansă.
ecvaDOR
Sau unde-am gasit Presedintele nostru.
Daca as spune acum ca ma simt fericit – nu cred ca as face dreptate starii in care sunt. In acelasi timp, stand deasupra oceanului, ascultand valurile izbinduse de stancile colturoase si incercand sa prind momentul cand norii se contopesc cu orizontul apei, intrun vulcan de rosu si alte culori care ochii mei daltonici (eu continui sa insist!) nu le recunosc – ma cuprinde un sentiment de invidie; un fel de enervare; un marazm, as zice altora, dar sunt eu care-s cuprins de marazmul asta, asa ca tac si inghit berea rece mai departe. Explic.
Țara 2 la leu’ un leu la 2
Mă urc eu în troleibuz ieri și se urcă cu mine și-un străin – un auslander pentru țara asta – nici nu știu ce era – suedez, islandez sau poate de pe altă lume. E-mbrăcat frumos, la patru ace, butoniere argintii, pantofii din piele, nici prea noi dar nici prea vechi – așa cum și trebuie – un semn că nu e prima lor zi, au mai bătătorit prin lume; de fapt, dacă stăteai și te uitai mai atent, observai și un praf arămiu, un fel de-argilă pe talpa pantofului său; am mai întâlnit astfel de praf doar în depărtatele ținuturi ale Patagoniei; umblat omul, evident; solid, făcut, ochelari stilați, cu rame aurii, miros plăcut de la acest munte de om și simțeam tocmai un simțământ imediat de respect, de venerație, de adulație pentru dânsul, chiar de-l văzui doar pentru o jumătate de minut.
Read More









