”ia iojik, ia upal v reke”; articol fără majuscule și cu singur punct; adică dintro răsuflare;
înainte ca să plec am avut mai multe conversații cu oamenii la care țin și care știu că țin la mine despre plecarea mea; atunci aveam multe dubii și numai cumpărarea biletului, încă avînd dubii, dar mergând peste dînsele – un fel de leap of faith – m-au convins că there is no way back; discuțiile alea îmi trebuiau mie, așa cum îi trebuie unui om gata să se spînzure – motive de ce el o face;
Recunosc că îmi este din ce în ce mai greu să mă expun pe chestiile de-acasă. Nu pentru că nu mi-aş forma unele idei şi unele viziuni din ce văd, citesc sau îmi mai şoptesc nişte păsărele, ci pentru că ştiu că această imagine este incompletă – trebuie să arzi în sucul ăla de-acasă pentru ca să înţelegi. Dar mă întreb dacăînţelegerea aia de acasă nu poate fi, de fapt, mai puţin reală decît ceea ce văd eu de aici. Acasă ajunsesem să nu mă mai exaspereze veşnicile comentarii ale politicenilor, înţepările şi jocurile de culise, aşii din mîneci, etc. Chiar aş zice – devenise, la un moment, destul de interesant să aştepţi următoarele aberaţii pentru ca să le poţi analiza, critica, desfăşura. Întrun oarecare fel, mediul cela sufoca orice idee de normalitate, normalitatea devenise anormalul ăla zilnic.
a.cotruta 