In ultimul timp am facut lucruri care uneori ma fac noapte sa ma fac ghemotoc si sa tremur; iar uneori ma apasa, din senin, o stare de aia cand vrei sa plangi si nu stii de ce; cand ti se rupe crestetul in doua, cand incremenesti privind undeva in gol; si unica intrebare, unicul gand ce il ai e un trist semn de intrebare ’doamne, oare de ce mi-e bine/ cand sunt departe de mine?’.
Sa nu se rupa noaptea doamne
Sa nu se rupa
Ca mi se surpa cerul doamne
Ca mi se surpa
Sa nu se rupa noaptea doamne
Sa nu se rupa
Ca mi se sfarma visul doamne
Ca mi se sfarma
Sa nu se rupa noaptea doamne
Sa nu se rupa
Ca mi se stoarce cerul gurii doamne
Ca mi se stoarce
Am plecat de’acasa acum vreo 6 ani, rebel, cu pantalonii largi si gauri in blugi, cu tricou peste tricou si parul in gel. am plecat pentru ca trebuia sa castigi un concurs ca sa pleci iar eu vreau intodeuna sa castig. am ramas pentru ca era mai dificil sa ramai decat sa te intorci acasa iar eu intodeuna vreau sa fie mai dificil, pentru ca atunci mentul din cap se opreste sa raga la mine cum ca is fricos, ca aleg ce e mai usor, ca o sa mor pitic. am ales sa fac o facultate de care nu stiam nimic, pentru ca atunci cand ai de ales intre economie si matesha, e bine sa fii sado si sa te arunci din avion. am fost in locul in care aparent jimi hendrix a avut o casa intr-un satuc micut marocan pentru ca nimeni nu se duce acolo. pentru ca acolo nu e nimic. nici jimi hendrix. nici casa lui. am fost in palatul topkapi si am cautat sabia lui stefan. ea, aparent, tot nu era acolo. am mancat maimuta si sarpe inmae sai, am pasit in laos si am mituit vamesii din cambodia ca sa’mi dea pasaportul inapoi. am iubit si inselat. si ranit. si inselat. si ranit. am fost fericit, am fumat trabucuri monte cristo si rome&j, am alergat gol prin paris, am facut sex in tren, avion, mare si pe bancheta din spate a autobuzului frankfurt – f.hahn airport. am vazut dragoni si cum luna se apropie ingrijorator de aproape de mine in cluj, am recitat poezii si am baut chateauneuf-du-pape din 84. am iubit. m-am tavalit in zapada si glod, m-am urcat pe taxiuri pe bodoni, am cules poama si adormit imbratisat. am jucat sah cu kasparov si baut cu andreii mei. am inselat. si ranit. am pierdut un prieten. nu am plans la inmormantarea lui bunel’mio. am plans la titanic. am votat. am fost la damien rice la concert si am fost alungat dintr-o tabara de dezbateri in italia. Am castigat odata un concurs la radio nova. Am tremurat si rupt uneori la dezbateri. Am chemat la arme pe timpu revolutiilor lu rosca. Am vrut sa fiu tiran. am spus rugaciuni timp de 6 ani inainte de somn. Am fost ateu. Nu am tradat. am. am 22 de ani, miopie de 4.5, si nu mai am spatele drept c., hai in america de sud pentru un an. Fara bani si fara bilet de intoarcere.
departe de mine mabogo plange.
de fiecare data, la o oarecare perioada a anului, o iau iarasi pe ada milea in brate, deschid cartea aia veche a lui russell despre toti noi si toate, privesc pe geam ca sa-mi dau seama unde sunt, ma uit prin camera, printre carti, prin amintiri, carduri, scrisori, cecuri; ma uit la mine. zambesc si (imi) zic ‘inca un an’. as putea face din ada milea un text, de parca as fi cosmescu vreo 10 ani in urma cand facea chestia aia cu taierea cuvintelor dintr’un text intreg si apoi le aranja pe toate (dar absolut toate) intr-o alta ordine, care sa aiba sens. ii lua cate 5-7 ceasuri, dar dupa aia…
a.cotruta 