despre discriminare

Eu am trăit în Paris cu Shereen un an în acelaşi apartament de 50 metri pătrăţi. Un an în care ne-am văzut zilnic, am vorbit zilnic, am mîncat, băut şi distrat. Un an în care am fost ambii (eu vreau să cred) foarte fericiţi pentru că ne înţelegeam bine, nu aveam probleme iar nopţile deobicei se terminau cu o sticlă de vin şi discuţii lungi, lungi despre..tot ce vrei. Shereen a fost persoana care m-a învăţat (fără predici, dar prin simpla ei prezenţă) că nu există nicio diferenţă între homosexuali şi heterosexuali. Şi unii şi alţii mănîncă, beau, iubesc şi suferă. Ce fac fiecare în dormitor nu îi priveşte pe nimeni şi nu ar trebui.  Apropo, lui Shereen îi plac fetele; de pe la 11 ani; şi ea, dacă încă nu aţi înţeles, este perfect normală (pentru toţi) şi genială (pentru mine).

Eu vreau ca legea pentru prevenirea şi combaterea discriminării în Moldova să fie adoptată. O vreau pentru că cred în drepturi egale, în toleranţă şi întrun sistem juridic care sancţionează pe cei care discriminează; un sistem juridic care prevede aceleaşi avantaje pentru cuplurile heterosexuale cît şi pentru cuplurile homosexuale. Şi aici nu vorbesc despre adopţii sau căsătorii în biserici. Chestiile astea sunt controversate şi necesită multe discuţii încă pînă a putea promova un sistem safe în aceste domenii. Dar, ca să răspund înainte de a fi întrebat: (1) da, eu nu văd nicio problemă cu adopţiile pentru cupluri homosexuale, atîta timp cît există un sistem de control bine structurat. tot aşa cum ar trebui să existe şi pentru adopţiile la moment, şi din păcate nu întodeuna lucrează. (2) nu, eu nu consider că căsătoriile religioase (în biserică) trebuie extinse către cuplurile homosexuale. din diverse motive, dar în mare parte pentru că eu văd căsătoria ca o instituţie (şi nu ca un contract) şi pentru că nu cred că trebuie ca statul să se imixeze în structura şi politicile bisericii, tot aşa cum nu cred că biserica trebuie să-şi bage nasul în legislaţie şi politici de stat.

dar

Dar nu vreau această lege adoptată pentru că asta e o cerinţă pentru a fi priviţi mai duios de către UE şi, respectiv, a primi acolo nişte oase în plus ca să le roadem. Pentru că asta niciodată nu poate fi motivul pentru care această lege trebuie să fie adoptată. Acest link cazual (adoptăm legea, pentru că aşa o să putem călători liber în UE) nu are nimic cu principiile şi logica din spatele acestei legi.

 Cerinţe ale UE sunt multe şi dacă eu aş fi printre cei care sunt contra acestei legi – aş pomeni despre cîteva dintre ele, pe care, eventual, Moldova tot o să trebuiască să le adopte pentru ca să mai primim nişte oase. Ceva timp în urmă, prin 2001, o directivă europeană îşi bătea capul cum să-i scape pe porci de plictiseală. Sincer. Jurnaliştii au luat-o de acolo şi în Anglia se ajunsese la idea că fiecare porc trebuie să aibă o minge roz, pe care poate să o molfăie. Mai există o serie întreagă de directive şi regulamente (regulations) despre banane. O carte întreagă, dacă le aduni. Şi acolo multe mituri şi interpretări, dar la sigur există de prin 1994 o directivă europeană care cere ca bananele importate să fie „free from malformation or abnormal curvature of the fingers”; nici nu ştiu cum să traduc această cerinţă; nici europenii nu au dat mai multe explicaţii. Pepeni? Acolo tot despre această curvatură a pepenilor. Aparent, pentru fiecare 10 cm din lungime, se dă voie la 10mm de bending (îndoiere?).

 Eu sper că Guvernul le va explica normal ţăranilor noştri că nu-și mai pot vinde pepenii, pentru că aceştia se îndoaie prea tare. Iar noi asta nu putem permite, pentru că vrem liberalizarea vizelor! Vrem să mergem like a boss prin Europa, fără paşapoarte şi ştampuri.

 Legi europene sunt multe (mulţi şi proşti). UE are probleme mari (deficitul democratic fiind printre cele mai importante:aici şi aici), se poate de discutat mult. UE are legi proaste. O mulţime. A argumenta că trebuie să adoptăm o lege, pentru că aşa ne cere UE şi pentru că aşa vom beneficia şi noi de nişte avantaje – e greşit.

 Discuţia despre această lege trebuie purtată sincer şi direct. Trebuie să vorbim despre moralitate şi despre evoluţie. Despre toleranţă şi drepturile omului. Despre ne-implicarea bisericii în politici de stat. Despre nedescriminare –adică despre ce e legea. Despre efectele unui cuplu homosexual asupra societăţii moldoveneşti. Nouă ne trebuie o discuţie argumentată, logică, cu toate punctele de vedere. Asta pentru ca acei care acum sunt contra acestei legi, să înţeleagă de ce greşesc. Nouă ne trebuie să îi convingem, să îi aducem în timpurile noastre, să le inducem toleranţa. Aceasta este parte din discursul politic, parte din responsabilitatea politicianului, a presei, a asociaţiilor obşteşti, a ong-urilor şi a altor minţi luminate.

 Uitaţi de cerinţa UE şi hai să vorbim deschis despre homosexuali, femei cu val islamic sau persoane cu handicap, drepturile lor şi care e problema Moldovei cu asta. Atunci, şi doar atunci, avem dreptul să adoptăm această lege. Şi nu pentru că UE ne cere. Dar pentru că nouă ne trebuie.