ca sa intru in clasa’ntaia, a trebuit sa trec concurs; chiar daca maica-mea era profa la Eliade – cumva in mintea mea asta nu se lega cu ‘’precis o sa ma ia’’ (sincer, care erau sansele?) sh eu am invatat ‘somnoroase pasarele’ ca sa recit la ‘test’. ma tin minte mergand cu maica-mea de mana, pe drum, ca sa luam rutiera sa ma duc sa dau testul; iar eu continuu repetam, sh aveam o frica enorma de ‘a nu fi indeajuns de bun’, sh in acelasi timp o convingere ca ‘’i’m good, man’’. o mare parte din aceasta schema o ramas cu mine si pana acum.
**
in prima luma, la scoala mica, veneam des (sau eram adus de vre-un elev mai mare?) la Eliade, in deal. maica-mea mai avea lectii, sh trebuia sa o astept pana termina; sh cum la lectiile de biologie era interesant (multe specimene, microscoape, scheleturi), dar nici intr-atat incat sa stai in fiecare zi sa asculti asta ultimele 2 ore – eu o mai tuleam prin liceu; asa am dat de biblioteca, la etajul de sus – o oaza de aer liber, un izvor de istorii si experiente – din care, in urmatorii ani, m-am imbatat copios.
***
Dna Revutchi a fost calauza mea in acest univers de coridoare enorme (cand esti mic – acesti labirinti-munti de carti par incomparabil mai mari); in aceasta jungla in care totul atragea, tot vroiai sa citesti, nimic nu era de’ajuns si, tot timpul, era ceva mai fermecat, mai parfumat, mai bun; cum terminai o carte, alta te tragea de maini;
****
la sfarsit de an – eu am devenit miop. am avut o vara de stat pe pat, in veranda, pe zeci de perne sh caldari de capsuni, visini si tot din harmanu lu bunica-mea la Gura Bacului; si zeci de carti care tot veneau in fiecare saptamana din Chisinau, de la biblioteca. Singur pe lume, de H. Malot, a fost prima mea carte; Winnetou a fost eroul meu la care am plans sh ras zile la rand; prin Verne am trecut furios, aproape obsesiv sa citesc toate cartile numerotate, coperta groasa sh cu primele ilustratii; twain sh dickens i-am citit la nistru, cum se cade; Monte-Cristo ramane a fi cartea mea preferata; Eliade il ura si iubea pe Papini, ap eu tot asa pe Eliade; Camus m-a tintuit, Preda m’a eliberat, fitzgerald, orwell, salinger, marquez, cervantes, nabokov, kafka, hemingway sh restu brigazii m-au facut om.
*****
ani la rand am perindat biblioteca; cu timpu au aparut si alte pasiuni; multe pasiuni : ) dar biblioteca ramanea a fi oaza mea de libertate; sh Dna Revutchi, fidelul meu indrumator in aceasta cale; mirabolanti acesti ani si aceste calatorii la et. 3; cum lumina cade intre rafturi de carti, cum particule de praf se vad in aceste sclipiri de lucish; cum tremura degetele cand cauti vre-un autor sh tot vezi Camus, Carre, Chekov, Cooper?! Da, Cooper si ultimul dintre mohicani! iaca ce caut!
******
tot prin Dna Revutchi am ajuns, pare-mi-se, la cenaclu; Dna Bulat a deschis din min(t)e scriitorul; cu exercitii literare, discutii la ceai sh o buna doza de roman(t)ism :) asa de departe acesti ani, sh totusi – atat de aproape.
multam, dna Veronica. va cuprind sh ma inchin. mai rar asa mentori se intalnesc in cale. xx
a.cotruta 