De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi?

Recunosc că îmi este din ce în ce mai greu să mă expun pe chestiile de-acasă. Nu pentru că nu mi-aş forma unele idei şi unele viziuni din ce văd, citesc sau îmi mai şoptesc nişte păsărele, ci pentru că ştiu că această imagine este incompletă – trebuie să arzi în sucul ăla de-acasă pentru ca să înţelegi. Dar mă întreb dacăînţelegerea aia de acasă nu poate fi, de fapt, mai puţin reală decît ceea ce văd eu de aici. Acasă ajunsesem să nu mă mai exaspereze veşnicile comentarii ale politicenilor, înţepările şi jocurile de culise, aşii din mîneci, etc. Chiar aş zice – devenise, la un moment, destul de interesant să aştepţi următoarele aberaţii pentru ca să le poţi analiza, critica, desfăşura. Întrun oarecare fel, mediul cela sufoca orice idee de normalitate, normalitatea devenise anormalul ăla zilnic.

Nu şi aici. Aici am normalitatea mea, cu problemele şi distracţiile ei, iar tărămul de bătălie de-acasă a devenit un spectacol care-l privesc şi studiez zilnic dintro parte. Nu mai sunt înăduşit, asfixiat de lipsa a altceva decît acest spectacol ieftin – respectiv mă enervez mai des, mă simt ofensat mai des şi nu înţeleg, da – nu înţeleg, cum alţii nu văd acelaşi lucru. Un bun băiat de-a nostru, cu ceva timp în urmă, se indigna de toţi aceşti moldoveni peste hotare care ne dau sfaturi. A urmat, inevitabil şi indubitabil,  un scandal. Eu încep însă să înţeleg de ce ăştia din urmădau sfaturi. Ei nu mai pot tăcea,de-acolo, de unde sunt ei. Ei nu sunt obişnuiţi să fie insultaţi de liderii lor (de fabrică, de cartier, de aleşi locali) în modul în care cetăţenii, alegătorii moldoveni sunt insultaţi de clasa lor politică (poate fără clasă). Eu, de exemplu, nu înţeleg cum:

–          Poţi să ţii ascuns numele candidatului la Preşedinte; de parcă ar fi viitorul preşedinte numai al lor, nu şi al nostru; de parcă noţiunea de Preşedinte a Ţării nu înseamnă că noi, cetăţenii, înainte de toate trebuie să-l facem să treacă de testul nostru de încredere, şi nu al lor de statalitate, deviziune, de orice-altceva-le-trăsneşte-lor-în-cap.

–          Poţi să acuzi pe cineva pentru că refuză să voteze un Preşedinte care nu-l ştie şi care nu e în Ţară; iar internetul moldovenesc s-a dezlănţuit aici: că există CV, că e IMF, că există skype, că întreabă de ambasador. Sincer? Adicătelea sincer? Viitorul Preşedinte al Ţării îşi permite să nu vină în Ţara ei pentru a da vreo declaraţie, pentru a răspunde la unele viziuni direct şi în faţa poporului şi noi acuzăm pentru lipsa de-a semna blank-cardul unicul care aparent mai duce o doză de logică? (caveat: în acest caz specific, vă rog fără generalizări!)

–          Poţi să construieşti parcare în PMAN? Nu e destul că în oraşul ăsta n-ai pe unde duce un străin venit că ţi-i ruşine de toate gropile, glodul, steklopaketul, urîţeniile imaginabile – acum şi din unicul loc în care îi mai duceai şi le ziceai: iată aici mama cu tata au îngheţatstrigînd libertate 20 de ani în urmă, iată aici se vede catedrala şi parcul şi guvernul şi cînd e iarnă e brad şi luminiţe. Eu propun deja, de-asupra parcării să fie făcut şi un veceu enorm,pe toată piaţa. Un veceu în aer liber, un morman de căcat în centrul oraşului. De ce nu?  Logică imbatabilă acest ‘’de ce nu?’’ la primărie eu aud.

Mai multe nu le înţeleg eu de aici, dar presupun că nu le înţeleg pentru că-s prost, naiv sau mai ştii tu ce. E trist cînd ajungi să nu-ţi mai înţelegi ţara.

PS: referitor la imagine – un comment din Douglass C. North, un părinte al instituţionalismului nou:

”Elites in natural states use the law, the state, social networks, and tradition to limit access and retain control, but that does not mean that the specific elite group that controls power and wealth never changes. To the contrary, the personalities with power and wealth change frequently through coups, revolutions, and even elections. What seldom changes are the institutions that exclude the bulk of society from access to the means of power and wealth. When non-elite groups manage to wrest control from the elites, the new insiders usually use the same exclusionary institutions to limit access for everyone outside their circle.”

Eu mă întreb unde-s schimbările spre bine din partea instituţiilor noastre după ce-o venit la guvernare…ai noştri? dar asta, pentru altă dată, mai complex şi mai argumentat. Poate-oi înţelege.