Archive

bloguvern

Eu am trăit în Paris cu Shereen un an în acelaşi apartament de 50 metri pătrăţi. Un an în care ne-am văzut zilnic, am vorbit zilnic, am mîncat, băut şi distrat. Un an în care am fost ambii (eu vreau să cred) foarte fericiţi pentru că ne înţelegeam bine, nu aveam probleme iar nopţile deobicei se terminau cu o sticlă de vin şi discuţii lungi, lungi despre..tot ce vrei. Shereen a fost persoana care m-a învăţat (fără predici, dar prin simpla ei prezenţă) că nu există nicio diferenţă între homosexuali şi heterosexuali. Şi unii şi alţii mănîncă, beau, iubesc şi suferă. Ce fac fiecare în dormitor nu îi priveşte pe nimeni şi nu ar trebui.  Apropo, lui Shereen îi plac fetele; de pe la 11 ani; şi ea, dacă încă nu aţi înţeles, este perfect normală (pentru toţi) şi genială (pentru mine).

Read More

Advertisements

Dacă eu am un cal şi tu mi-l iei, fără să mă fi întrebat şi fără permisiunea mea, se numeşte că tu mi-ai furat calul. Nu contează dacă tu îmi întorci calul peste o zi, o oră sau un minut. Tu oricum mi-ai furat calul. Nu contează dacă eu nu mi-aş fi folosit calul în ziua sau ora aia (deci nu deriv nici un avantaj financiar sau de oricare altfel de pe cal), tu oricum mi-ai furat calul. Nu contează nici dacă tu mi-ai folosit/obosit calul (poţi să-l mişti dintr-un grajd în altul), tu oricum mi-ai furat calul. De fapt, nu contează nici dacă ăsta e calul meu, la o adică (adică eu nu ştiu că e al meu). Dacă tu, luînd calul, credeai că nu e al tău – tu oricum (mi-)ai furat calul. Legea furtului are o serie de stranietăţi. De exemplu, tu poţi să-ţi furi calul tău (comiţînd un act (actus reus) şi avînd o intenţie de a fura (mens rea)). Dar nu-i pe asta articolul. Adică e pe cai, dar cai, să-i zicem, virtuali.

Read More

Înainte de a o întinde spre tărâmuri mai calde, cu mai mult nisip şi soare, decis că amu-i amu cînd aruncăm acest blog în lume. Fără introduceri şi promisiuni, detalii şi gînduri siropoase, discutăm în acest prim post (dar nu chiar primul) ultimele aberaţii ale lui Ghimpu. Poziţia sa, un om care se are cu dreptu mai mult sau mai puţin, este fermă: Timofti trebuie să fie ales pentru 4 ani. Aşa zice Constituţia, aşa zice art. 80:

Articolul 80 Durata mandatului(1) Mandatul Preşedintelui Republicii Moldova durează 4 ani şi se exercită de la data depunerii jurămîntului.

Read More

Sau unde-am gasit Presedintele nostru.

Daca as spune acum ca ma simt fericit – nu cred ca as face dreptate starii in care sunt. In acelasi timp, stand deasupra oceanului, ascultand valurile izbinduse de stancile colturoase si incercand sa prind momentul cand norii se contopesc cu orizontul apei, intrun vulcan de rosu si alte culori care ochii mei daltonici (eu continui sa insist!) nu le recunosc – ma cuprinde un sentiment de invidie; un fel de enervare; un marazm, as zice altora, dar sunt eu care-s cuprins de marazmul asta, asa ca tac si inghit berea rece mai departe. Explic.

Read More

Mă urc eu în troleibuz ieri și se urcă cu mine și-un străin – un auslander pentru țara asta – nici nu știu ce era – suedez, islandez sau poate de pe altă lume. E-mbrăcat frumos, la patru ace, butoniere argintii, pantofii din piele, nici prea noi dar nici prea vechi – așa cum și trebuie – un semn că nu e prima lor zi, au mai bătătorit prin lume; de fapt, dacă stăteai și te uitai mai atent, observai și un praf arămiu, un fel de-argilă pe talpa pantofului său; am mai întâlnit astfel de praf doar în depărtatele ținuturi ale Patagoniei; umblat omul, evident; solid, făcut, ochelari stilați, cu rame aurii, miros plăcut de la acest munte de om și simțeam tocmai un simțământ imediat de respect, de venerație, de  adulație pentru dânsul, chiar de-l văzui doar pentru o jumătate de minut.
Read More

Se fac valuri zilele astea, iarăşi, despre trepădările Preşedintelui în exerciţiu – Marian Lupu. Aparent, el are un plan: deputaţii să arate pentru cine votează. El ne zice că „Legea nu interzice deputaților să arate pentru cine ei votează. Îi vom ruga respectuos pe legislatori să arate pentru cine vor vota la 16 decembrie’’.

Interesant. Cînd aud cuvintele „legea nu interzice” din gura ăstora – primul gînd care îmi vine e că de fapt…legea interzice. Pentru că aşa m-am obişnuit cu guvernarea asta: ei joacă murdar, ei îndoaie legile, ei schimbă mecanismele, ei se ascund după deget, ei interpretează cum doresc, ei sunt nişte julishi.
Read More

Eu tare mă tem de asta. Eu tare mă tem de justiţie, dar mai tare mă tem de lipsa justiţiei. Şi parcă ai zice că ne mişcăm bunăoară întro bună direcţie (vezi şi tu strategia de reformare a sectorului justiţiei), dar în acelaşi timp nu ne oprim să ne minunăm de ce se-ntîmplă uneori (de prea multe ori) în domeniul respectiv.

Read More

%d bloggers like this: