Archive

despre

ieri intrebare la clasa de rusa: ”но, в общем, есть ли rusafony здесь?”. eu am ridicat mana. iaka blea – rusafon dam.

pe la 1 noaptea am facut cunostinta cu toti vecinii. am prinit 2 pumni in bot, un ochi vanat si o buza’nflata, dar huinea – should have seen the other guy.

dar despre astea mai multe, mai tarziu. amu ma duc s m

Un sentiment de ne la locu lui. Citesc, recitesc si aceasta stare continua. Si nu e vorba de decor, de culorile saltarete, de banerul miscator ce distrage atentia, de meniul care sta aiurea in stanga. Adica e vorba si de toate astea, dar e ceva mai mult. Ceva intrinsic. E ca personajul din Metropolis, despre care am mai vorbit, care se trezeste intr’o lume care nu e a lui. E ca Declan din I, Lucifer (sau satana de fapt) care nu intelege sentimentul de aer care ii patrunde in plamani. Provoaca un sentiment de repulsie, de strigat la cer, de kirpich zidit intr’o cladire doar din sticla ; cam asa cum cladirile din Fountainhead provocau un ne-la-locu-lui sentiment pentru toti, in afara de putini. Dar aici el nu e Roark ; el nu vrea sa fie Roark. Simt de parca cineva s’ar inneca si ar incerca din rasputeri sa iasa la suprafata. Chiar daca asta ar insemna sa deschida ochii intr’o mlastina. Dar nu, nu e vorba de mlastina, ar putea deschide ochii si in cea mai frumoasa oaza din insulele Belize, dar si-ar simti pielea jupita, arsa, tremuranda, ingalbenita, piscator, ochii i s’ar bulbuca, s’ar inrosi, ar iesi din migdalele azurii ce’i tin crestetul. Acest sentiment, aceasta stare de pierdere, de negasire, de inoportun, de gresit imi zice multe despre… despre mine si despre distante. Si despre ce a ajuns portalu. Cred ca daca m-ai rupe si pe mine de pe portal, as trece prin starile alea de cold turkey, de dependenta. As sfarsi probabil sa revin altfel, oriunde, cu baneruri multicolore care se misca constant. As putea sa’mi zic ca asta e bine, ca sunt flexibil, adaptabil, ca pot renaste. As sti ca mint si ca ceva, inauntru, e.. ne-la-locu-lui. Eu n’am sa revin. Ca ceva in mine se misca si ma doare.    

in fiecare zi deschid bibisiu ista si ini apare acolo ca today we have ‘heavy rain’ si ca tomorrow we’ll have ‘sunny intervals’. si in fiecare zi, a doua zi, cand deschid bibisiu ista ini apare ca today we have ‘heavy rain’ si ca tomorrow we’ll have ‘sunny intervals’.

Read More

Vorbesc cu un patsan bun. Australian. Discutam despre ultimele declaratii ale prim-ministrului australiei referitor la faptu ca dupa moartea reginei britanice, australienii ar putea renunta la ‘roialitate’. El imi zice ca asta sa mai incercat, acu vreo 10 ani prin referendum si ca a picat. 55 la 45. Eu il intreb ce’a votat si el imi zice ca pe vremea aia era anti-roialist, dar ca sa dus in flota (navy) dupa asta si ca si-a schimbat opinia. eu ii zic, ap azi cum ai vota daca ar fi referendum, sau daca ar vota in general.

Read More

voi ati privit vreodata clipul Новые люди? apasa play.

azi vreau sa va vorbesc despre lucruri noi. pentru ca eu cred ca in Chisinau e plictisitor pentru ca noi ne rotim in acelasi cerc trist. aceleasi baruri, cu aceleasi fet(s)e si glume, aceleasi teatre cu acelasi, invechit si rar, repertuar; aceleasi strazi, cu aceleasi gropi si doar din cand in cand vre’un chopin pe dansele; aceleasi mutre triste, politiceni invechiti, ziare obsedate de politicus, ochi posomorati, miros nemiros (zice chirtoaca), cadouri de portelan, carti scumpe, inprofunzimedardefaptnuchiar, vise nevise si aceasi stare de ‘ne miscam in coate, deci traim’. sau cum zice a.: ”iti dai seama uai? eu ies din bar si cineva ma calca pe cravata.”
Read More

toate au inceput de aici: an essay on equality and liberty.

Aparent asta a venit de la V. care ar fi tradus in romana, dupa care A. a dus cu dansul eseul asta vreo 10 zile, a pierdut primele 2 pagini si intr-un final a uitat totul la mine. La colturi de noapte, cineva imi explica concepte despre a fi egal in libertate si liber in egalitate. sau poate eu explicam. in fine, nu asta conteaza.

Read More

vorbeam ieri cu cineva despre cat de schimbatoare sunt starile noastre. despre extreme, libertate si despre conceptia noastra asupra proprii stari. doar, in mod constient, noi ne dam seama ca suntem fericiti, sau ca ceva ne irita sau ca ne este frica. aceasta stare, de frica, vine o realizare a unor evenimente, a unor circumstante. noi stim ca ar trebui sa ne fie frica. ca trebuie sa ne fie frica. si, in consecinta, noua ne este frica.
Read More

%d bloggers like this: