Ghicitul în Constituţie; sau jocul de-a focul.

’I feel bound to agree with the advice given to Lord Wade’s Committee, that the notion that the House of Lords would seek to make a fundamental constitutional change in such a way is hardly sustainable. But at least the suggestion is aimed at the right point. It is the minds of the judges which require to be adjusted, and to pass statutes merely telling them to adjust themselves is futile’’.

Constitutional Fundamentals by Sir William Wade (1980)

În ţara asta multe sunt lăsate la mijloc de propoziţie. Cineva ştie cine e păpuşarul, dar nu ne spune. Cineva are un as în mânecă, dar nu ni-l arată. Cineva are Soluţia, dar, nu ştiu cum se întîmplă, nu ştiu ce se face – că noi nu o vedem. E ţara măsurilor pe jumătate. Merge un zvon că avem preşedinte şi că nu avem preşedinte în acelaşi timp. Un jumătate. Deja de vreo 2 ani jumate. De aici, poate, a apărut şi iniţiativa de a face ceva pentru a alege, în sfîrşit, preşedintele ăsta… întreg.

S-a încercat prin referendum – nu a mers. S-a încercat bătutul palmei și schimbatul de valize numai să voteze – nu a mers. Acum merge zvonul că Alianţa (sau Mr. Ex-interim President Ghimpu) încearcă să schimbe ceva, să dreagă ceva, ca să putem, în sfîrşit, avea preşedinte… întreg. Aţi auzit şi voi de o lege organică – de art. 72 din Constituţie – şi că s-ar încerca printr-o lege organică de asta, adoptată cu majoritatea deputaţilor aleşi: 52 deci! (art.74) să poată fi reglementată alegerea preşedintelui în cazul în care nu se întrunesc 61 de voturi din prima dată. Ei zic că tălmăcesc ce e deja scris. Cam asta e sensul propunerii. Să analizăm.

O astfel de lege, dacă ar fi votată, nu vine să reglementeze sistemul electoral (aşa cum art. 72(3) ne zice că o lege organică are menirea s-o facă). Aşa lege schimbă complet mecanismul de alegere. Aceasta nu mai este o tălmăcire a modalităţii de alegere a Preşedintelui, ci o schimbare radicală (vezi schema!). Dar fie. Ei pot să o numească cum ar vrea, că de aia sunt politiceni: să ne mintă.

Problema constă într-o chestiune mult mai periculoasă. În cazul în care Curtea Constituţională iese pe 20 septembrie şi dă aviz pozitiv la acest proiect – această Curte, şi întreg sistemul de justiţie constituţional moldovenesc, e compromis. De ce?

Noi avem o Constituţie. Constituţia Republicii Moldova este Legea Supremă (art.7). Ea nu poate fi modificată decît prin referendum sau prin votul a 2/3 din deputaţii aleşi (art.142). Să accepţi modificarea Constituţiei printro lege organică (pentru că, repet: se încearcă o modificare, nu o explicaţie a procedurii/mecanismului!) înseamnă să readuci Constituţia la acelaşi nivel cu legile organice. Înseamnă să distrugi ierarhia normelor şi legilor acestui stat. Pentru că azi ne apucăm de alegerea preşedintelui, iar mîine de chiar articolul 7 din Constituţie.

Sau de limbă: dacă art. 13(1) zice că limba oficială e limba moldovenească, iar 13(2) recunoaşte şi protejează dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi funcţionarea limbei ruse – de ce să nu credem că printr-o lege organică o să tălmăcim această dezvoltare ca obligatorie să avem documente oficiale ale statului scrise în limba rusă? Poate ne apucăm să tălmăcim neutralitatea declarată în articolul 11? Ei poate că o să ne zică că trebuie, că din motive practice, că răspunsurile Comisiei de la Veneţia nu sunt obligatorii pentru noi, că juriştii germani nu cunosc realităţile moldave.

Sir Wiliam Wade în 1996 scria în articolul său ‘’Sovereignty – Revolution or Evolution’’ că judecătorii englezi au creat o revoluţie legală. Ei au facut-o în minţile lor. Ei ar fi schimbat ierarhia normelor constituţionale în Anglia (o ţară, ţin să amintesc, fără de Constituţie). Ei ar fi impus Parlamentului englez un act legislativ care nu mai e ordinar. Care nu poate fi anulat cu vot simplu. Chiar dacă Parlamentul ar face-o, aceşti judecători nu ar recunoaşte actul de anulare.

Judecătorii devin legislatori. Se poate de comentat, de criticat – dar într-un final – într-un stat unde justiţia nu e privită cu neîncredere, această revoluţie poate fi înţeleasă. La noi, în cazul unui aviz pozitiv, legislatorii noştri devin atotputernici, iar Curtea Constituţională îşi pierde sensul. Fără de Constituţie, la ce bun o Curte Constituţională? Într-un stat în care totul e privit cu neîncredere, să distrugem normele de drept supreme înseamnă să punem lacăt în acest beci de nebuni(e) şi să ne dăm foc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: