despre orașe pentru copii

de tare mult timp n-am scris. niș nuștiu cum, sau de ce, dar iaca așa s-o primit. azi vreau însă să scriu despre ceva frumos: despre cum un oraș trebuie să încurajeze comunicarea, jocul și participarea părinților la viața copiilor. adic despre barcelona și cât de pizdos este aici, mai pe scurt.

**

de example teatru. o săptămână pe an este invazia teatrelor pentru copii (iar copii sunt toți cei de la naștere până hăt încolo). o săptămână de rai în care poți să-ti iai trubadurii și să îi târâi din teatru în teatru. măcar și de două ori pe zi. iar la intrare o să fie întodeauna un spațiu/instalație pentru dânșii. astfel, dacă vii cu 10-15 minute înainte, copiii să nu o ia razna, din din contra să vrea să fie acolo. decor din dsp, baloane, câteva luminițe, oglinzi, doi animatori – și garantat că pentru 20 de minute ei sunt pierduți în acest ”teren de joacă” neordinar.

***

teatrul o de-o poveste (poze nu-s, că n-ai dreptul, și post-factum probabil e bine). o scenă interactivă unde ăștia de 6 luni se târăsc, cei de un an juma aleargă bezmetic, iar cei de 2 juma sunt fascinați. proiectare pe podea a unui univers de culori, flori, animale; totul e interactiv, toți (copiii) participă, toți părinții și buneii lăcrimează și se bucură de picii care sunt într-un extaz creativ, vizual, transcedental.

****

sau de exemplu terenurile de joacă de aici; mai fiecare are alături de dânsul o cafenea/bar. poți să bei pivă, mânănci una-două tapas și să te uiti, peste gărduleț ce fac ai tăi. din când în când ei tot se apropie. mai beu un suc, mai mânăncă o anciosă sau oleac de humus, și o tulesc înapoi. de-o minune.

*****

sau, de exemplu, drumurile: gândite pentru oameni care au mai mult de 2 picioare și echilibru intern bun. sau parcurile: abundente de terenuri de joacă, havuzuri, toalete și artă; sau restaurantele: care niciodată nu o să zică că nu poți intra ca cei mici să se pișe la dânșii; sau plaja, cu surfing și sailing pentru cei pici; sau cluburile de sport cu yoga, înnot, balet, skate-boarding; sau teatrele, cu loc special pentru cei mici, și spectacole dedicate numai lor; sau sumedenia de localuri cu camere de joc pentru dânșii, și menu special. sau o altă sumedenie de fiști.

******

dacă m-ai întreba de ce am ales barcelona, ți-aș răspunde că e pentru copii. un oraș gândit, inclusiv, și pentru cei mici. aici se simt liberi, diversificați și fericiți. și noi tot cam așa. #pupicimuritorilor

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: