e 3. e 3.07. e treizerosapte si vreau sa dorm si am pagini de citit si planuri de facut si alte prostii. si se face treizeroopt. si as vrea sa va scriu despre visuri si prieteni, despre echidistanta, presa, carti, despre loan sharks si tot felul de alte prostii care mi le scriu pe colturi de hartii si in mijlocul notitelor la prelegeri si care le scribulesc pe dosul palmei sau rapid daca pot undeva adanc in minte astfel incat intro zi sa va pot zice si voua. voua. e treisizece si mi se face tot mai somn si mai somn si elementul de procrastinare intrece orice masura cu acest post. e treisiunsprezece si iarasi sunt ultimul care mai respira in bloc. ca si cum as fi la mare intro dimineata geniala dupa multe beri si trabucuri si costea ar canta ‘cand soarele rasare, am ochii injectati’. treisidoisprezece. si stiu ca intrun moment efectul redbulului o sa treaca si o sa trec si peste momentul de dupa momentul cand trece redbulu si o sa pot iarasi sa ma asez pe acest scaun nemoale si o sami infund ochii in alte prostii si in alte idei pana cand o sa decid sa fac o pauza ca sa controlez posta in care stiu ca nu e nimic sau blogul care nimeni nu il updaituieste si nici nu imi pasa sau sa citesc stiri care nu ma intereseaza. e treisipaisprezece si imi dau seama ca fiecare fraza imi ia cam cate un minut ca sa scriu.
tinerilor, dati-mi un punct si va voi sprijini pe toti voi. dati-mi o idee, o privire noua. dati-mi portocale sau sticle de vin din burundi. dati-mi aceste 10 minute inapoi.
treisisaptesprezece. din sapte in sapte.
a.cotruta 