trenuri (1)

De vreo 10 minute stam nemiscati la vreo 200 de metri de gara. In cele 5 limbi, suntem anuntati ca “vom vi anuntati cand vom sti ce trebuie“. Privesc prin geam si vad pe un fel de tarabe o minge de fotbal. Mai incolo stau alte cladiri, toate facute din fanera si o macara falnic se lupta cu vantul (ce straniu e ca acum vedem macarale si nu mori de vant. Cu atat mai straniu considerand faptul ca inca sunt undeva prin olanda, dupa antwerp cred ca). Prinvesc lateral prin oglinda si zaresc gara. Un fel de structura de prin anii 30-40 cred ca, astazi acoperita in graffitti si oarecum daramata. Oare arhictectul o fi avut ganduri marete cand a proiectat-o? Zorzoanele, pilonii si alte chitibusuri demonstreaza o intentie si nu doar o proiectare a simplista a unei gari (intr’un sat cel mai probabil, pe atunci, ne insemnat).

Suntem anuntati iarasi ca vom fi anuntati cand vor sti ceva. In plus, ne mai adauga la inceput ca: ’trenul este stopped temporarily’. Serios?

Totusi, aceasta nemiscare, acest stare de immobilis, ma scoate din somnul meu, oarecum fortat, si ma aruncat in timp. De fapt, miam dat seama cand sa inceput timpul. Pentru mine. Pentru ca eu am impresia ca imi traiesc viata in trenuri, sau cu experiente din trenuri. Ca si cum m-as hrani, o data cel putin la doua luni din fel de fel de intamplari in trenuri (fie ca sunt in miscare sau nu).

*acum cativa ani eram opriti in gara din iasi. Veneam de la vre’un seminar, semi-intelectual si semi-ongist (cu toate conotatiile care le comporta asa clasificare: adica cafea, guests, speechuri, pixuri si alte chestii cu numele seminarului pe dansele, workshops si alte porcarii care niciodata nu dau nimic si nu aduc la nimic). Era dimineata, pe la vreo 4, si stateam imbratisat cu D in Nicolina. Pentru alte chestii irelevante si ca un fuck u society am decis sa luam un taxi si sa o intindem in Iasi sa bem o sticla de vin. Ceea ce am si facut. Bagajele le-am lasat unui betiv roman granicier, care l-am rasplatit cu un pachet de Malboros pana la urma ; am luat un taxi si iam zis sa ne duca undeva in Iasi unde e deschis si putem bea vin. Ne-a dus intr-un parc. Ok. Inca o ora si am gasit un local uitat de timp si de lume, dar care avea vin. Asa ca am baut 2 sticle. Ne-am intors pe la vreo 6 la gara si pentru a sfida si inceta tipetele liderului de grup – am inceput sa ne sarutam bezmetic in fata ei. Dupa aia am cautat un cupeu doar pentru noi doi, tot din sfidare – unui alt membru de grup. Era fun si cool atunci. Iar trenul era unicul loc in care vroiam sa fiu. pentru ca eu eram cool si fun.

Ps: in sfarsit trenul a pornit, am trecut prin fata garii si mi-am dat seama ca eram langa Forest-Midi. Deci nu in Olanda.