review: Pomul Vietii

Fost ieri seară la ‘’Pomul Vieţii‘’, de Matcovschi, în regia A. Cuzub, la Eminescu. Of. Ooof.

Plecat de-acolo cu un gust amar şi o stare de wtf în general. 2 ore de forfotă pe scenă, drame peste drame, cvasi-comedie, alcool, jin, butoaie şi confuzie totală. Eu ştiu că lui Matcovschi îi plăce(a) viaţa de la ţară, glia şi omul moldovean, grîul, ramura şi Nistrul nostru. La ‘’cântec de leagăn pentru bunici’’ (fost de două ori, odată plâns, a doua oară nedumerit de ce-am plâns prima oară) cel puţin există o linie de subiect, un mesaj, o emoţie şi-o dramă care o trăieşti.

Aici sunt o sumedenie de drame: Ileana alcoolică şi c-un păcat pe suflet de 25 de ani, feciorul erou dar calic, soţul Grigore gospodar/dar alcoolic şi el/ care mai doarme pe la una-alta. Asta pe lângă Cristina care se vrea căsătorită, Ana care e o vedenie sau nuş ce şi tot restul satului – alcoolici şi cântăreţi. Şi din toate aceste drame – nu înţelegem, de fapt, nimic. Fără intrigă, fără deznodământ, fără punct culminant. Nimic. Zero. Tot ce vedem e o zi din viaţa satului Tuda – un sat de beţîvi, înţeleg eu. Sincer? Şi unde e mesajul?

Găsesc pe net că ‘’ Mesajul spectacolului este că neamul nostru trebuie să ţină aprins focul din vatră, să fie mult mai receptiv la problemele societăţii şi să-şi păstreze credinţa şi voinţa de a se purifica, de a o lua de la capăt. (Eleonora Bulhac pentru ziar.jurnal.md)’’. Of. Ooof. Sincer?

Adică – mai lasă-mă cu mesajele astea desprinse direct din sabia lui Ştefan pe calul alb al Basarabiei geto-dacice. Este un spectacol care are o sumedenie de scene superfluu (cam ½), care nu ne dă într-un final nici un răspuns la întrebările care aparent ni le adresează şi care bagă o sumedenie de puşti în scenă care niciodată nu sunt folosite (de la Cristina şi Ana până la discursul Preşedintelui pe butoi).

PS1: publicul moldovenesc, însă, în acest vacuum de teatru (bun) de la noi, a erupt, ca de obicei, în aplauze furtunoase, la trap, în picioare, vuiete şi aclamaţii. Sunt sigur că dacă întrebam domnişoara de lângă mine (care a vorbit! efectiv vorbit la telefon 5 minute în timpul spectacolului) ce a bucurat-o în afară de glumele ieftine de ’’amuş fa îţi rad una/ animală borâtă/ corul din satul Tuda…din satul Tuda’’…avea să…tacă, jită incultă!.

PS2: Livretul acesta de 5 lei nu conţine nici o idee despre ce crede regizorul sau Ion Mocanu (ca actor principal) despre spectacol. Sau, în general, despre ce-i spectacolul. În schimb, regretatul D. Matcovschi ne spune că speră că ‘’Pomul Vieţii’’ să ne facă să ne iubim rădăcinele, iar V. Plahotniuc ne spune că promovând opera lui Matcovschi, ne promovăm pe noi înşine, ca neam, ca tradiţii, ca virtuţi. Of. Oof.