someone like you
E periculos uneori cum primul gand care’mi apare atunci cand cineva imi zice data de azi sau de maine sare nu la ce am de facut sau cat timp mi’a mai ramas pana termin totul sau cati ani am sau cat mai e pana vin acasa dar un numar intodeuna crescand de cand nu am vorbit cu tine; zilele astea sunt frumoase, cu mult soare si cald imprejur, cu irlandeji care imi arata topoarelelor si cu multe, multe nopti nedormite fie pentru ca sa stai cu geamurile larg deschise uitandu-te la luna cu un pahar de vin in mana si discuti despre rezolutii, gadafi, centrale nucleare sau drepturile prizonerilor de a vota;
sau pentru ca sunt multi, aparent foarte multi, care au multi, dar aparent foarte multi bani, care au eseuri de scris; aparent mie imi e mai usor sa citesc si sa scriu despre religie, politica si extremisti decat altora; respectiv; dar nu despre asta e; chestia e despre proiectia noastra, a fiecaruia, in lume; in societate; in cercul nostru de prieteni; despre adancurile atat de intunecate care fiecare le ascunde; despre visuri rusinoase, despre experiente neplacute, despre inimi frante, despre ochi care intodeuna cauta pe cineva, despre numere si mesaje ascunse, despre ganduri care numara zilele de cand nu am vorbit; iar asta, asta e ceea ce noi suntem intr-adevar; noi nu suntem universitatile care le-am facut, concursurile care le-am castigat, scrisorile care le-am scris sau imbratisarile care le-am dat; noi suntem universitatile care nu le-am facut pentru ca ne-a fost frica sa facem ceva ce intr-adevar am vrut dar nu am avut curajul, noi suntem concursurile care nu le-am castigat, fie pentru ca nu am indraznit sa participam sau pentru ca este cineva mai bun, ceva ce noi simplu refuzam sa acceptam, noi suntem scrisorile care nu le-am scris, pentru ca asta ar insemna sa deschizi tot ce e in tine si sa plangi violent-insistent pe foaia aia, noi suntem imbratisarile care nu le-am dat, din invidie, rusine, snobism; si ceea ce noi suntem cu adevarat o stiu putini si doar in cioburi; cineva stie la randul lor despre zilele de cand nu a vorbit cu tine, cineva stie despre imbratisarea aia care nu a mai fost, cineva stie despre scrisoarea care ar fi trebuit sa fie dar nu a mai fost niciodata; si atunci cand ai vrea sa rupi hainele de pe tine, sa rabufnesti si strigi la lume cine esti si ce ascunzi in spatele la toata normalitatea ta, atunci cand stai tolanit jos si incerci sa explici cine esti, cel mai trist e numai tu te intelegi; pentru ca acel cineva ce te asculta, aminteste-ti, nu te poate cunoaste/intelege pe tine decat in cioburi;
Nu-mi place tare sa vin, sa cad pe coada
Da` nu am putut sta asa, nu am putut sa ma mai lupt
Am vrut sa vin sa-mi vezi fata
Sa intelegi ca pentru mine nu’i nica gata
Ehs, las ca las, a sa gasesc eu pe cineva ca tine..
cel mai trist e ca asa o sa fie; pentru ca eu, cu toate ca ma inteleg, nu ajung niciodata sa’mi rup camasa de pe mine; iar tu, cu toate ca te intelegi, o sa gasesti pe cineva ca mine; shtii tu, cateodata dureaza in dragoste iar cateodata cista doare; observa antagonismul – adicatelea nu ca cateodata nu dureaza in dragoste; pur si simplu, cateodata doare; eu cer scuze, mi-i dor si incerc sa nu numar.
a.cotruta 
bagă un font mai mare frate
eu cred ca comentariul lui editocassh e genial.
baga un font mai mare, frate, ca nu se vede, nu se intelege, nu e clar; sau mai bine sun-o?
Eu lor le-arat un film politist, da ei vad doua gaini si o pajiste.
ei. e una sa vezi doua gaini si o pajiste care n-au nicio legatura cu filmul, si alta cand una din cauzele cheie ale actiunii e doua gaini mutilate simbolic pe o pajiste :)
eu continui sa aplaud approachul tragi-comic lui editorcassh fata de scenariile acestui regizor :) poate pentru ca eu am ras cam pe tot parcursul “black swan”
a, sh eu
ei hops.
hm..mi-ai adus aminte de ceva, da fapt de cineva caruia i placea sa se joace mai mult decat sa fie sincer.
M-am impus, in sfarsit, sa privesc cateva emisiuni din arhiva si..esti talentat! foarte talentat. Anumite momente chiar m-au facut sa rad.