iubirea la proști

lumea se iubește și-n colțuri de troleibuze

ștrengar care adulmecă floacele ei,

o pișcă de mână, o-npunge în coaste

și zâmbetul ei parcă-l respinge,

parcă-l atrage

și cu acel nu știu ce

și nu știu cum

el o trage în chicote și o sărută flămând

astupându-i obrajii de orhidee cosmică cu mânele umede

în transpirația lor, în zumzetul troleului

în privirile incomode și întrebările taxatoarei

de cine-a intrat și cine-are bilet

lumea se iubește-n colțuri de troleibuze

alături, în nemișcarea semaforului,

cu fața lipită de borșul cayenului,

cu mirosul petalelor de tranfafiri și

transpirația chimică a mdma-lui de ieri

lumea se strânge de mâini și se iubește

în nuci de cocos

în chemări trimbulinzi pe ringul de dans

în strângeri de mâni, și de coapse, și buze-ncleștate

în stări ce te-amphetamplică

în zgomot de dans, trans

în donperignonuri și moeturi cu gheață

în stări ce te zguduie și te fac

răcitură

lumea se iubește-n nuci de cocos.